Vederea dublă, numită medical diplopie, apare atunci când o persoană percepe două imagini ale aceluiași obiect. Imaginile pot fi poziționate una lângă alta, una deasupra celeilalte sau pot apărea deplasate oblic. Modul în care sunt separate cele două imagini poate oferi medicului informații importante despre mușchii oculari și traseele nervoase implicate.
Diplopia verticală sau oblică este deosebit de importantă deoarece poate apărea atunci când cei doi ochi nu mai sunt perfect aliniați pe verticală sau când unul dintre ei nu se poate roti normal. Cauzele variază de la un strabism vechi care s-a decompensat până la paralizia unui nerv cranian, afecțiuni tiroidiene orbitare, traumatisme, boli neuromusculare sau probleme neurologice.
Nu orice episod de vedere dublă indică o afecțiune severă. Totuși, diplopia apărută pentru prima dată la adult, mai ales brusc, nu trebuie ignorată. Prioritatea nu este doar eliminarea imaginii duble, ci identificarea mecanismului care a determinat pierderea alinierii dintre ochi.
Un consult oftalmologic poate stabili dacă diplopia este monoculară sau binoculară, poate măsura deviația ochilor în mai multe direcții ale privirii și poate orienta investigațiile către mușchi, nervi, orbită sau sistemul nervos central.
Ce înseamnă vedere dublă verticală
În diplopia verticală, pacientul vede două imagini, una situată mai sus și cealaltă mai jos.
De exemplu, privind un bec, poate vedea un al doilea bec deasupra sau dedesubtul celui real.
Distanța dintre imagini se poate modifica atunci când pacientul privește:
- în sus;
- în jos;
- spre dreapta;
- spre stânga;
- cu capul înclinat;
- la distanță;
- la aproape.
Aceste modificări sunt foarte importante pentru diagnostic.
Uneori diplopia este evidentă doar când pacientul coboară scările sau citește. Alteori apare mai ales când privește în sus.
Tiparul poate indica faptul că un anumit mușchi ocular sau nervul care îl controlează nu funcționează normal.
Ce este diplopia oblică
Diplopia oblică este percepută ca două imagini deplasate atât vertical, cât și lateral.
Pacientul poate spune:
- „una dintre imagini este mai sus și mai într-o parte”;
- „imaginile nu sunt una exact peste alta”;
- „văd obiectul în diagonală”;
- „imaginea a doua este rotită”.
Uneori există și o componentă torsională, adică imaginile par ușor înclinate una față de cealaltă.
Această descriere poate fi întâlnită în anumite paralizii ale mușchilor oculari, în strabisme verticale sau în afecțiuni restrictive ale orbitei.
Primul lucru care trebuie stabilit: diplopie monoculară sau binoculară?
Această diferență este fundamentală.
Pacientul poate face un test orientativ simplu: acoperă câte un ochi.
Diplopia binoculară
Dacă vederea dublă dispare atunci când este acoperit oricare dintre ochi, diplopia este binoculară.
Aceasta înseamnă că problema este legată de faptul că cei doi ochi nu sunt perfect aliniați.
Cauzele pot implica:
- mușchii oculari;
- nervii cranieni;
- controlul neurologic al mișcărilor;
- strabismul;
- orbitopatia;
- bolile neuromusculare.
Diplopia monoculară
Dacă imaginea dublă persistă chiar și atunci când este folosit un singur ochi, cauza este diferită.
Poate apărea în:
- astigmatism;
- keratoconus;
- ochi uscat;
- cicatrici corneene;
- cataractă;
- alte probleme ale sistemului optic.
Această distincție schimbă complet direcția investigațiilor.
Cum sunt controlați mușchii ochilor
Fiecare ochi este mobilizat de șase mușchi extraoculari.
Aceștia permit:
- privirea spre interior;
- privirea spre exterior;
- ridicarea ochiului;
- coborârea ochiului;
- rotația acestuia.
Mușchii nu funcționează independent.
Pentru o vedere unică și clară, cei doi ochi trebuie să se deplaseze simultan și coordonat.
Controlul este realizat prin intermediul mai multor nervi cranieni, în special nervii III, IV și VI.
Dacă un nerv transmite incomplet comanda sau dacă un mușchi este restricționat mecanic, unul dintre ochi nu ajunge în aceeași poziție cu celălalt.
Creierul primește două imagini care nu se mai suprapun și apare diplopia.
Cauze ale diplopiei verticale sau oblice
| Cauză posibilă | Manifestare caracteristică posibilă | Alte elemente asociate |
|---|---|---|
| Paralizia nervului IV | Diplopie verticală sau oblică, frecvent mai evidentă la privirea în jos | Înclinarea capului pentru compensare |
| Paralizia nervului III | Diplopie complexă, ochi cu mobilitate redusă | Ptoză, uneori pupilă dilatată |
| Orbitopatie tiroidiană | Diplopie verticală sau orizontală prin restricția mușchilor | Ochi proeminenți, retracția pleoapelor |
| Miastenie oculară | Diplopie variabilă | Ptoză care se poate modifica în cursul zilei |
| Strabism vertical decompensat | Deviație verticală mică devenită simptomatică | Poate exista istoric vechi de înclinare a capului |
| Traumatisme orbitare | Limitarea unei mișcări oculare | Durere, umflare, antecedent de lovitură |
| Afecțiuni neurologice | Diplopie verticală sau oblică variabilă | Pot exista amețeli, dezechilibru sau alte simptome |
| Chirurgie oculară/orbitară anterioară | Modificarea mecanicii musculare | Debut după intervenție |
| Restricții musculare | Ochiul nu se deplasează complet într-o anumită direcție | Diplopia crește în direcția limitată |
| Decompensarea unei deviații vechi | Diplopie apărută după ani fără simptome | Poate apărea odată cu oboseala sau scăderea rezervei de fuziune |
Tabelul este orientativ. Diagnosticul necesită examinarea mișcărilor oculare și măsurarea deviației.
Nervul IV și diplopia verticală
Nervul trohlear, sau nervul cranian IV, controlează mușchiul oblic superior.
Afectarea acestui nerv este una dintre cauzele clasice ale diplopiei verticale sau oblice.
Pacientul poate avea dificultăți mai mari atunci când privește în jos, de exemplu:
- la citit;
- la coborârea scărilor;
- când privește telefonul;
- când lucrează la birou.
Uneori persoana își înclină capul involuntar într-o anumită direcție pentru a reduce vederea dublă.
Această poziție compensatorie poate exista mult timp, mai ales dacă problema este congenitală.
Paralizia congenitală a nervului IV
Unele persoane se nasc cu o slăbiciune a mușchiului controlat de nervul IV.
Creierul poate compensa ani de zile.
Copilul poate:
- înclina permanent capul;
- avea o ușoară asimetrie facială;
- nu acuza vedere dublă;
- avea o deviație verticală subtilă.
La maturitate, capacitatea de compensare poate scădea.
Diplopia apare aparent „din senin”, deși problema exista de mult timp.
Acesta este un exemplu bun pentru situația în care apariția diplopiei nu înseamnă automat apariția unei boli neurologice noi.
Istoricul și fotografiile mai vechi pot fi utile.
Paralizia dobândită a nervului IV
La adult, afectarea nervului poate apărea după:
- traumatisme craniene;
- probleme vasculare;
- afecțiuni neurologice;
- procese compresive;
- alte cauze.
Diplopia este frecvent verticală și poate crește în anumite direcții ale privirii.
La pacienții cu diabet, hipertensiune sau alți factori vasculari pot exista neuropatii ale nervilor oculari, dar cauza nu trebuie presupusă fără examinare.
Nervul III și diplopia
Nervul oculomotor controlează mai mulți mușchi ai ochiului.
De aceea, afectarea lui poate produce o deviație complexă.
Pot apărea:
- vedere dublă;
- pleoapă căzută;
- limitarea mai multor mișcări;
- ochiul deviat spre exterior și uneori în jos;
- modificarea pupilei.
O paralizie de nerv III asociată cu o pupilă dilatată și durere de cap trebuie evaluată de urgență.
În această situație, diplopia nu trebuie tratată inițial doar cu prismă sau pansament.
Cauza trebuie identificată.
Nervul VI produce mai ales diplopie orizontală, dar poate face parte din probleme mai complexe
Nervul VI controlează mușchiul drept lateral, responsabil de mișcarea ochiului spre exterior.
Afectarea lui produce tipic diplopie orizontală.
Totuși, în afecțiuni neurologice sau orbitare complexe pot fi afectați simultan mai mulți nervi sau mușchi, iar pacientul poate descrie imaginea ca fiind oblică.
De aceea, descrierea pacientului este doar punctul de plecare.
Examinarea arată exact ce mișcare este limitată.
Orbitopatia tiroidiană
Afecțiunile tiroidiene pot afecta țesuturile orbitei și mușchii extraoculari.
Mușchii se pot îngroșa și își pot pierde elasticitatea.
În loc să fie vorba despre o paralizie, apare o restricție mecanică.
Unul dintre mușchii frecvent implicați este dreptul inferior.
Dacă acesta devine rigid, ochiul poate avea dificultăți în a se ridica.
Pacientul poate dezvolta diplopie verticală.
Pot exista și alte manifestări:
- ochi proeminenți;
- pleoape retrase;
- senzație de presiune orbitală;
- uscăciune;
- lăcrimare;
- roșeață;
- limitarea mișcărilor;
- modificarea aspectului feței.
În formele importante poate fi afectat inclusiv nervul optic.
Boala tiroidiană poate afecta ochii chiar dacă analizele au fost cândva normale?
Da, relația dintre funcția tiroidiană și afectarea orbitară nu este întotdeauna simplă.
Pacientul cu diplopie și semne orbitare poate necesita evaluare endocrinologică și investigații specifice chiar dacă nu știa anterior că are o boală tiroidiană.
Nu orice diplopie verticală înseamnă însă orbitopatie tiroidiană.
Aspectul pleoapelor, proeminența ochilor și tipul restricției musculare ajută la diferențiere.
Miastenia oculară
Miastenia gravis este o afecțiune a joncțiunii dintre nerv și mușchi.
În forma oculară, poate produce:
- ptoză;
- vedere dublă;
- deviații oculare variabile.
Una dintre caracteristicile importante este variabilitatea.
Pacientul poate vedea bine dimineața și poate dezvolta diplopie seara.
Pleoapa poate fi mai căzută după oboseală.
Tipul diplopiei poate chiar să se modifice.
Această variabilitate o diferențiază de unele paralizii stabile ale nervilor oculari.
Totuși, diagnosticul necesită investigații, iar simptomele fluctuante nu confirmă singure miastenia.
Strabismul vertical decompensat
Unele persoane au o mică deviație verticală pe care creierul o compensează ani de zile.
Aceasta poate fi ținută sub control prin mecanismele de fuziune.
Odată cu:
- oboseala;
- înaintarea în vârstă;
- boala;
- scăderea vederii unui ochi;
- stresul vizual;
capacitatea de compensare poate scădea.
Pacientul începe să vadă dublu.
În aceste cazuri, investigațiile neurologice complexe nu sunt întotdeauna necesare, dar diagnosticul trebuie stabilit după excluderea cauzelor mai importante.
Diplopia după traumatisme
Loviturile la nivelul feței sau orbitei pot afecta mișcările ochilor.
De exemplu, o fractură orbitală poate prinde sau restricționa un mușchi.
Pacientul poate avea:
- diplopie la privirea în sus;
- diplopie la privirea în jos;
- durere la mișcarea ochiului;
- amorțeală la nivelul obrazului;
- ochiul mai retras în orbită;
- umflarea pleoapelor.
După un traumatism, limitarea mișcărilor oculare necesită evaluare.
La copii există anumite fracturi orbitare care pot avea semne externe surprinzător de reduse, deși mușchiul este afectat.
Diplopia după intervenții oculare
Vederea dublă poate apărea și după anumite intervenții.
Cauzele pot include:
- modificarea alinierii preexistente;
- decompensarea unui strabism latent;
- modificări ale mușchilor;
- intervenții asupra retinei sau orbitei;
- schimbarea importantă a vederii unui ochi.
Nu orice diplopie apărută după operație este permanentă.
Unele deviații se modifică în timpul recuperării.
Momentul tratamentului trebuie ales în funcție de stabilitatea deviației și de cauza ei.
Poziția capului oferă informații utile
Pacientul cu diplopie încearcă instinctiv să găsească o poziție în care imaginile se suprapun mai bine.
Poate:
- înclina capul;
- roti fața;
- ridica bărbia;
- coborî bărbia.
La copii, părintele poate observa poziția capului înainte ca cel mic să descrie vederea dublă.
Poziția compensatorie persistentă trebuie evaluată oftalmologic.
Nu trebuie presupus automat că este o problemă de coloană sau un obicei.
De ce diplopia poate apărea numai când pacientul privește într-o anumită direcție
Dacă un mușchi este slăbit sau restricționat, diferența dintre poziția celor doi ochi nu este identică în toate direcțiile privirii.
De exemplu, pacientul poate vedea o singură imagine înainte, dar dublu când privește în jos și spre dreapta.
Această caracteristică este numită incomitanță.
Modelul deviației în diferitele poziții poate ajuta medicul să identifice mușchiul sau nervul implicat.
Cum este examinat pacientul cu diplopie
Evaluarea începe cu câteva întrebări importante:
- când a apărut;
- brusc sau treptat;
- imaginile sunt vertical, orizontal sau oblic;
- diplopia dispare dacă un ochi este acoperit;
- este permanentă sau intermitentă;
- se modifică pe parcursul zilei;
- este mai mare într-o anumită direcție;
- există durere;
- există ptoză;
- există traumatisme;
- există diabet, hipertensiune sau boli tiroidiene;
- au existat intervenții oculare.
Răspunsurile pot orienta examinarea foarte mult.
Testarea mișcărilor oculare
Pacientului i se cere să urmărească o țintă în mai multe direcții.
Medicul observă:
- dacă ambii ochi se deplasează complet;
- dacă unul rămâne în urmă;
- dacă există restricție;
- dacă apare nistagmus;
- poziția ochilor în fiecare direcție.
O limitare clară poate orienta către un anumit nerv sau mușchi.
Testul cover
Prin acoperirea alternativă a ochilor, medicul poate identifica și măsura deviația.
Testarea poate fi făcută:
- la distanță;
- la aproape;
- în poziția primară;
- în diferite direcții ale privirii.
Pentru măsurare se folosesc frecvent prisme.
Rezultatul ajută atât diagnosticul, cât și planificarea tratamentului.
Testarea cu prismă
Prisma deviază direcția luminii și poate muta imaginea astfel încât cele două imagini să se suprapună.
În cabinet, prismele pot fi folosite pentru măsurarea deviației.
Ulterior, la anumite persoane pot fi prescrise în ochelari pentru reducerea diplopiei.
Nu orice deviație poate fi însă corectată confortabil cu prismă.
Alte teste pentru diplopia verticală
În funcție de situație pot fi folosite:
- teste cu filtre colorate;
- Maddox rod;
- evaluarea torsională;
- măsurători în poziții diferite ale capului;
- testarea fuziunii;
- examinarea pupilelor;
- evaluarea pleoapelor.
Aceste teste ajută la diferențierea tipurilor de strabism vertical.
Când este necesară imagistica
Nu fiecare persoană cu diplopie are nevoie de RMN sau CT.
Imagistica poate deveni necesară atunci când:
- diplopia a apărut brusc;
- există semne neurologice;
- sunt afectați mai mulți nervi;
- există durere importantă;
- se suspectează o problemă orbitală;
- există traumă;
- există proptoză;
- evoluția este atipică;
- examinarea nu explică suficient cauza.
Tipul investigației este ales în funcție de problema suspectată.
Analizele de sânge
Pot fi recomandate în funcție de suspiciune.
De exemplu, pot fi investigate:
- funcția tiroidiană;
- afecțiuni inflamatorii;
- miastenia;
- diabetul;
- alte boli generale.
Nu există un singur set standard de analize pentru orice pacient cu diplopie.
Când vederea dublă este o urgență
Debutul brusc al diplopiei trebuie luat în serios.
Evaluarea trebuie făcută rapid dacă este asociată cu:
- durere de cap severă;
- pupilă nou dilatată;
- pleoapă căzută;
- slăbiciune sau amorțeală;
- tulburări de vorbire;
- dezechilibru;
- confuzie;
- scăderea vederii;
- traumă recentă;
- durere orbitală importantă.
În aceste situații, cauza neurologică sau vasculară trebuie exclusă.
Cum poate fi tratată diplopia
Tratamentul depinde complet de cauză.
Poate include:
- monitorizare;
- corectarea dioptriilor;
- prisme;
- ocluzie temporară;
- tratamentul bolii neurologice sau sistemice;
- tratamentul tiroidian;
- toxină botulinică;
- chirurgie a strabismului;
- chirurgie orbitală în anumite situații.
Nu este corectă tratarea imaginii duble fără identificarea mecanismului care a produs-o.
Prismele
În deviațiile mici și relativ stabile, prismele pot reduce sau elimina diplopia.
Ele pot fi integrate în ochelari sau utilizate temporar sub forma unor folii speciale.
Avantajul este că nu necesită operație.
Limitările apar când:
- deviația este mare;
- se schimbă mult între direcțiile privirii;
- variază în timpul zilei.
În aceste situații, o singură prismă nu poate corecta toate pozițiile.
Ocluzia temporară
Dacă diplopia este foarte deranjantă, acoperirea unui ochi elimină imaginea dublă.
Aceasta poate fi folosită temporar în anumite situații.
Nu tratează cauza și elimină vederea binoculară.
De aceea, nu reprezintă soluția ideală pe termen lung dacă există alternative.
Toxina botulinică
În anumite paralizii sau tipuri de strabism poate fi utilizată toxina botulinică.
Aceasta reduce temporar acțiunea unui mușchi ocular și poate modifica echilibrul muscular.
Indicația este selectivă.
Nu fiecare pacient cu diplopie beneficiază de această metodă.
Operația de strabism
Atunci când deviația este stabilă și nu poate fi controlată suficient prin prisme sau alte metode, poate fi discutată chirurgia strabismului.
Intervenția modifică forța și poziția mușchilor oculari pentru a îmbunătăți alinierea.
La adult, obiectivul poate fi:
- eliminarea sau reducerea diplopiei;
- lărgirea zonei în care pacientul vede o singură imagine;
- reducerea poziției compensatorii a capului;
- îmbunătățirea alinierii.
Nu este obligatoriu ca diplopia să dispară în absolut toate direcțiile privirii pentru ca rezultatul funcțional să fie bun.
Când se operează
În afecțiunile cu potențial de recuperare spontană, cum sunt anumite paralizii nervoase, medicul poate prefera să aștepte stabilizarea.
Dacă deviația continuă să se schimbe, o intervenție efectuată prea devreme poate deveni inadecvată după câteva luni.
În schimb, strabismele cronice și stabile pot fi abordate diferit.
Momentul se stabilește individual.
Vederea dublă la copii
Copiii pot reacționa diferit față de adulți.
Creierul copilului poate suprima imaginea unui ochi și astfel diplopia nu este întotdeauna raportată.
Părinții pot observa:
- înclinarea capului;
- închiderea unui ochi;
- strabism;
- dificultăți de orientare;
- copilul evită anumite poziții ale privirii.
La copil, scopul evaluării este și protejarea dezvoltării vederii.
Suprimarea persistentă poate favoriza ambliopia.
Diplopia și condusul
Vederea dublă este incompatibilă cu condusul în siguranță atunci când nu poate fi controlată.
Două imagini ale:
- mașinilor;
- pietonilor;
- marcajelor;
- semafoarelor;
pot altera aprecierea poziției și distanțelor.
Pacientul nu trebuie să conducă până când diplopia nu este evaluată și controlată suficient.
Greșeli frecvente
„Vederea dublă este doar de la oboseală”
Uneori oboseala scoate la iveală o deviație latentă, dar diplopia nou apărută trebuie evaluată.
„Dacă diplopia dispare când închid un ochi, problema este la ochiul celălalt”
Nu. Acesta este comportamentul obișnuit al diplopiei binoculare și indică o problemă de aliniere între cei doi ochi.
„Trebuie schimbate ochelarii”
Dioptriile pot provoca diplopie monoculară, dar o diplopie binoculară verticală necesită evaluarea alinierii.
„Dacă imaginile sunt una deasupra celeilalte, înseamnă sigur paralizie de nerv IV”
Nu. Există mai multe cauze ale deviației verticale.
„Operația este primul tratament”
Nu. Mai întâi trebuie stabilită și, dacă este posibil, tratată cauza.
„Dacă nu doare, nu este grav”
Unele cauze neurologice ale diplopiei pot apărea fără durere.
Întrebări frecvente despre vederea dublă verticală și oblică
1. Ce înseamnă diplopie verticală?
Înseamnă perceperea a două imagini ale aceluiași obiect, una situată deasupra celeilalte.
2. Ce înseamnă diplopie oblică?
Imaginile sunt deplasate atât vertical, cât și lateral și pot părea uneori rotite.
3. Cum verific dacă vederea dublă este binoculară?
Acoperă pe rând fiecare ochi. Dacă diplopia dispare indiferent care ochi este acoperit, este probabil binoculară.
4. Dacă imaginea dublă rămâne cu un singur ochi deschis, ce înseamnă?
Poate exista o problemă optică precum astigmatism, keratoconus, ochi uscat sau cataractă.
5. Care nerv produce frecvent diplopie verticală?
Nervul IV este una dintre cauzele clasice, dar nu este singura.
6. De ce înclin capul ca să văd mai bine?
Poziția capului poate reduce diferența de aliniere dintre ochi și poate permite suprapunerea imaginilor.
7. Orbitopatia tiroidiană poate produce diplopie verticală?
Da. Îngroșarea și rigidizarea anumitor mușchi pot limita mișcarea verticală a ochilor.
8. Miastenia poate produce vedere dublă?
Da. Diplopia poate fi variabilă și se poate asocia cu ptoză.
9. Vederea dublă apărută brusc este urgentă?
Poate fi. Mai ales dacă există și cefalee severă, pupilă modificată, ptoză, slăbiciune sau alte simptome neurologice.
10. Diabetul poate avea legătură cu diplopia?
Diabetul poate fi asociat cu afectarea microvasculară a unor nervi cranieni, dar diagnosticul nu trebuie presupus doar pe baza istoricului.
11. Este necesar RMN pentru orice diplopie?
Nu. Necesitatea imagisticii este stabilită în funcție de debut, vârstă, examenul ocular și simptomele asociate.
12. Prismele pot elimina vederea dublă?
În anumite deviații mici și stabile, da. Nu funcționează la fel de bine dacă deviația este mare sau foarte variabilă.
13. Vederea dublă se poate vindeca singură?
Depinde de cauză. Unele paralizii nervoase se pot ameliora, în timp ce alte probleme persistă fără tratament.
14. Când este necesară operația?
Când deviația este stabilă și diplopia nu poate fi controlată suficient prin metode nechirurgicale sau când cauza necesită corecție musculară.
15. Operația garantează că nu voi mai vedea dublu?
Nu poate fi garantată eliminarea diplopiei în toate pozițiile privirii. Obiectivul este obținerea unei zone funcționale cât mai mari de vedere unică.
16. Copiii pot avea diplopie verticală?
Da, dar copiii pot suprima una dintre imagini și pot să nu descrie vederea dublă.
17. Ce observă părinții la un copil care nu spune că vede dublu?
Înclinarea capului, închiderea unui ochi, strabismul sau evitarea anumitor direcții ale privirii pot fi indicii.
18. Pot conduce dacă văd dublu?
Nu este sigur să conduci cu diplopie necontrolată.
19. Vederea dublă este întotdeauna neurologică?
Nu. Poate avea cauze oculare, musculare, orbitare, neuromusculare sau neurologice.
20. Care este primul pas dacă apare vedere dublă?
Stabilirea caracterului monocular sau binocular și efectuarea unui consult pentru identificarea tipului de deviație și a cauzei.
Vederea dublă verticală sau oblică apare atunci când imaginile celor doi ochi nu mai sunt suficient de bine aliniate pentru ca creierul să le combine într-o singură imagine. Cauza poate fi localizată la nivelul mușchilor oculari, al nervilor cranieni, al orbitei, al joncțiunii neuromusculare sau al sistemului nervos.
Descrierea poziției celor două imagini oferă informații utile, dar nu stabilește diagnosticul. Diplopia verticală poate apărea în paralizia nervului IV, dar și în orbitopatia tiroidiană, strabisme verticale decompensate, traumatisme sau alte afecțiuni. Variabilitatea simptomelor poate ridica suspiciunea unei probleme neuromusculare, în timp ce restricția constantă a unei mișcări poate orienta către o cauză mecanică sau neurologică.
Primul pas este diferențierea diplopiei binoculare de cea monoculară. Dacă vederea dublă dispare când unul dintre ochi este acoperit, cauza este cel mai probabil legată de alinierea oculară. Dacă persistă cu un singur ochi, trebuie investigate corneea, cristalinul și refracția.
Debutul brusc la adult necesită o atenție particulară. Vederea dublă asociată cu ptoză, modificarea pupilei, cefalee severă, slăbiciune, amorțeală sau alte simptome neurologice poate reprezenta o urgență și nu trebuie tratată doar prin acoperirea unui ochi.
Investigațiile sunt alese în funcție de examenul clinic. Pot fi suficiente măsurătorile strabismului și monitorizarea sau pot fi necesare analize, investigații tiroidiene și imagistică orbitală ori neurologică.
Tratamentul poate include prisme, ocluzie temporară, tratarea bolii de bază, toxină botulinică sau chirurgie asupra mușchilor oculari. Operația este luată în considerare mai ales atunci când deviația este stabilă și afectează persistent funcția vizuală.
În cazul diplopiei, obiectivul nu este doar ca pacientul să nu mai vadă două imagini, ci identificarea motivului pentru care cei doi ochi au încetat să lucreze împreună. Numai după stabilirea cauzei poate fi aleasă corect soluția care oferă cea mai bună șansă de recuperare a unei vederi unice și confortabile.



