Oftalmopatia tiroidiană este o boală autoimună inflamatorie care afectează țesuturile din orbită. Se asociază cu afecțiuni ale glandei tiroide, precum:
Hipertiroidia – secreție excesivă de hormoni tiroidieni.
Hipotiroidia – secreție insuficientă de hormoni tiroidieni.
Eutiroidia – secreție normală de hormoni tiroidieni, dar cu prezența modificărilor autoimune.
În unele cazuri, afectarea oculară poate apărea înaintea problemelor tiroidiene, ceea ce face diagnosticarea precoce esențială.
Evoluția bolii – Care sunt cele două faze?
Oftalmopatia tiroidiană are două etape distincte de evoluție:
Faza acută (inflamatorie) – Se caracterizează prin inflamație activă, edeme și afectarea motilității oculare.
Faza cronică (cicatriceală) – În această etapă, mușchii oculari devin fibrozați, iar unele simptome persistă sau se agravează.
Un factor major de risc și agravant al bolii este fumatul, care poate accentua severitatea și progresia oftalmopatiei tiroidiene.
Cât de frecventă este această afecțiune?
Prevalența oftalmopatiei tiroidiene variază între 0,5% și 2% din populație.
La ce vârstă apare cel mai frecvent?
Această afecțiune este mai des întâlnită între 20 și 50 de ani, dar poate apărea și la vârste mai mici sau mai mari.
Simptomele oftalmopatiei tiroidiene
Exoftalmia – globii oculari par „ieșiți” din orbită, de obicei bilateral și asimetric.
Edem periorbitar – pleoapele umflate, mai ales în faza acută a bolii.
Afectarea motilității oculare – ochii nu pot privi în anumite direcții, simptom prezent în ambele faze ale bolii.
Strabism orizontal sau vertical – apare în faza cicatriceală, odată cu fibrozarea mușchilor extraoculari.
Diplopie (vedere dublă) – cauzată de strabism, poate apărea atât în faza acută, cât și în cea cronică.
Durere oculară – prezentă în ambele faze ale bolii.
Creșterea tensiunii intraoculare – frecventă în faza acută.
Afectarea secreției lacrimale și a corneei – determină ochi uscați și disconfort ocular.
Retracția pleoapei superioare – dă un aspect specific bolii.
Afectarea nervului optic – apare în cazurile severe (aproximativ 5% dintre pacienți) și poate duce la orbire.
Cum se diagnostichează oftalmopatia tiroidiană?
Evaluarea oftalmologică implică mai multe teste:
Acuitatea vizuală – măsurarea clarității vederii.
Evaluarea motilității oculare și a diplopiei – testul Hess și urmărirea evoluției în timp.
Examinarea funcției nervului optic – pentru detectarea afectării acestuia.
Măsurarea tensiunii intraoculare – identificarea riscului de hipertensiune oculară.
Analiza aspectului structurilor oculare – evaluarea corneei, pleoapelor și musculaturii oculare.
Tratamentul oftalmopatiei tiroidiene
Tratamentul depinde de severitatea bolii și de simptomele prezente.
1. Tratamentul optic
Eliminarea vederii duble (diplopiei) prin prisme Fresnel sau prisme montate în ochelari.
În cazurile severe, se pot folosi lentile de contact ocluzive sau folii ocluzive pentru reducerea diplopiei.
2. Tratamentul farmacologic
Medicamente antiinflamatoare – pentru reducerea inflamației în faza acută.
Corticosteroizi – în formele moderate-severe, pentru a limita deteriorarea țesuturilor orbitale.
Terapie imunosupresoare – în cazurile severe sau rezistente la tratament.
3. Tratamentul chirurgical
Chirurgia este necesară în cazurile severe sau atunci când vederea este afectată semnificativ.
Se poate realiza decompresia orbitală, corecția strabismului sau chirurgia pleoapelor pentru îmbunătățirea aspectului și funcției oculare.