Un ochi care lăcrimează permanent, se lipește după somn sau acumulează secreții în colțul intern este o situație frecvent observată de părinți în primele luni de viață. De multe ori, cauza nu este o infecție oculară, ci o problemă de drenaj a lacrimilor: obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal, cunoscută popular drept „canal lacrimal înfundat”.
Afecțiunea apare atunci când traseul prin care lacrimile ar trebui să ajungă de la ochi către nas nu este complet deschis la naștere. Lacrimile rămân la suprafața ochiului, se acumulează și se pot scurge pe obraz. În sacul lacrimal pot stagna secreții, motiv pentru care ochiul poate părea lipicios sau poate prezenta mucus alb-gălbui.
În majoritatea cazurilor, problema se rezolvă pe măsură ce sistemul lacrimal se maturizează. Totuși, nu orice ochi care lăcrimează la un bebeluș trebuie considerat automat un canal lacrimal blocat. Conjunctivita, inflamațiile, problemele corneei și, mai rar, glaucomul congenital pot produce manifestări asemănătoare.
De aceea, diagnosticul corect este important. Un copil care are doar lăcrimare și secreții, dar ochiul în sine este alb și confortabil, se află într-o situație diferită de un bebeluș cu ochiul roșu, dureros, foarte sensibil la lumină sau cu o cornee care pare tulbure.
Cum circulă în mod normal lacrimile
Lacrimile nu au doar rolul de a apărea atunci când plângem. O cantitate mică este produsă permanent și formează filmul lacrimal care acoperă suprafața ochiului.
Acest film contribuie la menținerea corneei hidratate, la confortul ocular și la calitatea imaginii.
După ce sunt distribuite pe suprafața ochiului prin clipit, lacrimile trebuie eliminate. În apropierea colțului intern al fiecărei pleoape există mici deschideri numite puncte lacrimale.
De aici, lacrimile trec prin canalicule, ajung în sacul lacrimal și apoi coboară prin canalul nazolacrimal către cavitatea nazală.
Acesta este și motivul pentru care nasul începe să curgă atunci când plângem.
La unii nou-născuți, porțiunea finală a acestui traseu nu este complet deschisă. Lacrimile sunt produse normal, dar nu se pot evacua suficient de repede.
Rezultatul este acumularea lor la nivelul ochiului.
Ce înseamnă canal lacrimal înfundat la bebeluși
Denumirea medicală este obstrucție congenitală a canalului nazolacrimal.
Cel mai frecvent există o membrană care nu s-a deschis complet la capătul inferior al canalului. În alte situații, anatomia sistemului de drenaj poate fi mai complexă.
Problema poate afecta un singur ochi sau ambii ochi.
Uneori, simptomele sunt evidente încă din primele zile. Alteori devin vizibile după câteva săptămâni, pe măsură ce producția de lacrimi crește.
Părintele poate observa că ochiul pare permanent umed chiar și atunci când copilul nu plânge.
Lacrimile pot curge pe obraz, iar după somn genele se pot lipi din cauza secreției acumulate.
Care sunt simptomele tipice
Manifestările cele mai frecvente sunt:
- lăcrimare persistentă;
- acumularea lacrimilor în colțul ochiului;
- lacrimi care curg pe obraz fără ca bebelușul să plângă;
- secreții albicioase sau gălbui;
- gene lipite după somn;
- reapariția secrețiilor după curățare;
- piele iritată în jurul ochiului din cauza umezelii;
- simptome mai evidente în timpul răcelilor;
- afectarea unui singur ochi sau a ambilor.
În forma necomplicată, partea albă a ochiului nu este intens roșie, copilul nu pare să aibă durere și nu prezintă sensibilitate importantă la lumină.
Această diferență este foarte importantă.
Un ochi care produce secreții nu înseamnă automat conjunctivită.
De ce apare secreția dacă nu este neapărat o infecție
Sistemul lacrimal funcționează ca un traseu de drenaj. Când evacuarea este insuficientă, lacrimile și mucusul pot stagna.
În acest mediu se pot acumula bacterii care există în mod normal pe suprafața pielii și în zona oculară. De aceea, secreția poate deveni gălbuie sau mai abundentă fără ca bebelușul să aibă neapărat o conjunctivită propriu-zisă.
Părintele curăță ochiul, iar după o perioadă secreția reapare. Acest lucru se întâmplă pentru că problema de bază – drenajul insuficient – nu a dispărut.
Tocmai de aceea, utilizarea repetată a picăturilor antibiotice nu deschide canalul lacrimal.
Antibioticul poate fi recomandat de medic în anumite situații în care există o componentă infecțioasă importantă, dar nu rezolvă mecanic obstrucția.
Canal lacrimal blocat sau conjunctivită?
Confuzia este foarte frecventă.
Ambele situații pot produce secreții și gene lipite, dar există diferențe.
| Caracteristică | Canal lacrimal blocat | Conjunctivită |
|---|---|---|
| Lăcrimare permanentă | Foarte frecventă | Poate apărea |
| Secreții | Frecvente | Frecvente |
| Gene lipite dimineața | Frecvent | Frecvent |
| Albul ochiului foarte roșu | De obicei nu | Frecvent |
| Simptome care reapar după curățare | Foarte frecvent | Posibil |
| Lacrimi pe obraz fără plâns | Caracteristic | Mai puțin caracteristic |
| Un singur ochi afectat | Frecvent | Poate fi unilateral sau bilateral |
| Durere oculară | Nu este caracteristică | Depinde de cauză |
| Sensibilitate puternică la lumină | Nu este caracteristică | Necesită evaluare |
| Necesitatea antibioticului | Nu de rutină | Depinde de tipul conjunctivitei |
Tabelul este orientativ. La nou-născuți, un ochi roșu cu secreții trebuie evaluat medical, deoarece unele infecții necesită tratament prompt.
De ce problema poate deveni mai evidentă când copilul este răcit
Părinții observă uneori că ochiul arată aproape normal câteva zile, după care începe din nou să lăcrimeze și să producă secreții atunci când bebelușul răcește.
Acest lucru poate apărea deoarece zona nazală devine congestionată, iar drenajul lacrimilor este și mai dificil.
Canalul nazolacrimal se varsă în interiorul nasului. Inflamația și congestia nazală pot accentua temporar simptomele unui canal deja îngust sau incomplet deschis.
Prin urmare, alternarea perioadelor bune cu perioade în care ochiul este mai umed nu înseamnă neapărat că afecțiunea s-a vindecat și a reapărut.
Poate fi aceeași obstrucție, cu intensitate variabilă a simptomelor.
Se poate deschide singur canalul lacrimal?
Da. În foarte multe cazuri, canalul se deschide spontan pe măsură ce copilul crește.
Sistemul lacrimal continuă să se maturizeze după naștere, iar membrana care împiedică drenajul se poate deschide fără intervenție chirurgicală.
Din acest motiv, pentru un bebeluș mic cu simptome tipice și fără complicații, conduita inițială este adesea conservatoare.
Copilul este monitorizat, părinții primesc indicații pentru igiena zonei și, atunci când este recomandat de medic, pentru masajul sacului lacrimal.
Faptul că se poate rezolva spontan nu înseamnă însă că orice lăcrimare trebuie ignorată timp de un an. Mai întâi trebuie confirmat că aceasta este într-adevăr cauza.
Masajul canalului lacrimal
Medicul poate recomanda masajul sacului lacrimal, cunoscut și sub denumirea de masaj Crigler.
Scopul este exercitarea unei presiuni controlate asupra sistemului lacrimal, astfel încât secrețiile să fie evacuate și să fie favorizată deschiderea porțiunii obstruate.
Tehnica trebuie arătată părintelui de către medic sau personal medical, deoarece poziția degetului și direcția presiunii sunt importante.
Nu este suficientă simpla frecare a pielii din jurul ochiului.
De asemenea, masajul excesiv sau aplicarea presiunii direct pe globul ocular trebuie evitate.
Înaintea manevrei, mâinile trebuie să fie curate, iar unghiile suficient de scurte pentru a nu răni pielea copilului.
Dacă medicul recomandă masajul, părintele trebuie să urmeze exact tehnica și frecvența indicate pentru copilul respectiv.
Cum se curăță secrețiile
Secrețiile pot fi îndepărtate delicat pentru a menține pleoapele și pielea curate.
Nu este indicată frecarea agresivă.
Materialul folosit pentru curățare trebuie să fie curat, iar pentru fiecare ochi este prudent să se folosească separat materialul de ștergere, mai ales dacă există secreții.
Dacă pielea din jur devine iritată din cauza umezelii permanente, medicul poate recomanda măsuri pentru protejarea tegumentului.
Produsele cosmetice, cremele sau diferite remedii casnice nu trebuie aplicate în ochiul copilului.
În special, laptele matern nu trebuie considerat un substitut pentru tratamentul prescris și nu trebuie introdus în ochi în scop terapeutic fără recomandare medicală.
Când sunt necesare picăturile cu antibiotic
Picăturile antibiotice nu sunt tratamentul de bază pentru un canal lacrimal înfundat.
Ele nu pot deschide membrana care blochează traseul.
Medicul le poate recomanda atunci când există secreții importante și semne de suprainfecție. Durata tratamentului și produsul folosit trebuie stabilite medical.
Administrarea repetată, luni de zile, a antibioticelor de fiecare dată când apare puțină secreție nu reprezintă o soluție pentru obstrucție.
Mai important este să se stabilească dacă secreția este consecința stagnării lacrimilor sau dacă există o infecție propriu-zisă.
Ce este dacriocistita
Dacriocistita este infecția sacului lacrimal și este diferită de simpla obstrucție.
Poate apărea atunci când secrețiile stagnante se infectează și determină o inflamație importantă.
Semnele de alarmă sunt:
- umflătură roșie și dureroasă lângă colțul intern al ochiului;
- sensibilitate importantă la atingere;
- piele foarte roșie;
- secreții abundente;
- febră;
- copil agitat sau cu stare generală modificată;
- extinderea roșeții spre pleoape sau față.
Această situație necesită evaluare medicală rapidă.
Nu trebuie tratată doar prin masaj repetat acasă.
La un sugar, infecțiile din regiunea oculară trebuie luate în serios din cauza posibilității de extindere către țesuturile din jur.
Lăcrimarea poate indica și glaucom congenital
Aceasta este una dintre cele mai importante diferențieri.
Glaucomul congenital este rar, dar poate afecta vederea dacă nu este depistat și tratat.
Un bebeluș cu glaucom poate avea lăcrimare, ceea ce poate crea confuzie cu obstrucția canalului lacrimal. Însă apar frecvent și alte semne.
Trebuie acordată atenție dacă lăcrimarea este însoțită de:
- sensibilitate puternică la lumină;
- copilul ține ochii închiși la lumină;
- strângerea frecventă a pleoapelor;
- cornee care pare tulbure;
- ochi aparent mai mare;
- diferență de dimensiune între cei doi ochi;
- disconfort ocular evident.
Un copil cu astfel de manifestări trebuie examinat oftalmologic.
Lăcrimarea nu trebuie presupusă automat ca fiind produsă de canalul lacrimal.
Alte cauze ale lăcrimării la bebeluși
Lăcrimarea poate apărea și în alte situații:
- conjunctivită;
- iritație a suprafeței oculare;
- corp străin;
- leziune corneană;
- anomalii ale pleoapelor sau genelor;
- inflamații;
- probleme congenitale ale sistemului lacrimal;
- glaucom congenital;
- rar, alte afecțiuni oculare.
Din acest motiv, diagnosticul trebuie stabilit în funcție de aspectul întregului ochi, nu doar de prezența lacrimilor.
Cum se pune diagnosticul
În multe cazuri, istoricul și examinarea clinică sunt suficiente.
Medicul întreabă când au început simptomele, dacă afectează unul sau ambii ochi, dacă lăcrimarea este permanentă și dacă există secreții.
Este important să se precizeze dacă ochiul devine roșu, dacă bebelușul evită lumina sau dacă au existat episoade de umflare în zona sacului lacrimal.
În timpul examinării sunt evaluate:
- suprafața oculară;
- pleoapele;
- punctele lacrimale;
- poziția genelor;
- corneea;
- reflexele pupilare;
- aspectul secrețiilor;
- zona sacului lacrimal;
- eventualele semne ale altor afecțiuni.
În cazurile tipice, investigațiile complexe nu sunt întotdeauna necesare.
Dacă există simptome atipice, obstrucție persistentă sau suspiciunea unei anomalii structurale, evaluarea poate fi extinsă.
Când trebuie consultat medicul oftalmolog
Este indicat un consult atunci când:
- lăcrimarea persistă;
- secrețiile sunt frecvente;
- părinții nu sunt siguri dacă este vorba despre canal lacrimal sau conjunctivită;
- simptomele afectează ambii ochi;
- există episoade repetate de inflamație;
- problema persistă pe măsură ce copilul crește;
- există umflătură lângă nas;
- ochiul devine roșu;
- copilul prezintă fotofobie;
- corneea pare tulbure;
- vederea sau comportamentul vizual ridică semne de întrebare.
Controlul are și rolul de a exclude cauzele care pot necesita o conduită diferită.
Ce se întâmplă dacă problema persistă
Dacă obstrucția nu se rezolvă spontan, medicul oftalmolog poate recomanda deschiderea mecanică a canalului.
Procedura se numește sondaj sau probing al canalului lacrimal.
Momentul intervenției nu este identic pentru fiecare copil. Se iau în calcul:
- vârsta;
- intensitatea simptomelor;
- frecvența infecțiilor;
- dacă este afectat unul sau ambii ochi;
- anatomia sistemului lacrimal;
- răspunsul la tratamentul conservator;
- existența altor probleme oculare.
Nu este corectă ideea că fiecare copil trebuie operat imediat, dar nici că intervenția trebuie amânată indiferent de evoluție.
Ce presupune sondajul canalului lacrimal
În timpul procedurii, medicul introduce un instrument foarte fin prin sistemul de drenaj lacrimal pentru a traversa zona obstruată.
Canalul poate fi apoi irigat pentru verificarea permeabilității.
La copiii mai mari, procedura este efectuată de regulă în condiții care permit copilului să rămână complet nemișcat și în siguranță, ceea ce poate presupune anestezie generală.
Procedura este de obicei scurtă, însă pregătirea și conduita exactă depind de vârstă și de particularitățile copilului.
După intervenție, medicul poate prescrie temporar picături și stabilește controlul.
Ce se întâmplă dacă primul sondaj nu rezolvă problema
Majoritatea obstrucțiilor simple pot răspunde bine la procedură, însă există cazuri în care drenajul rămâne insuficient.
Cauza poate fi o obstrucție mai complexă, o îngustare, particularități anatomice sau existența mai multor zone de blocaj.
În aceste situații pot fi luate în considerare proceduri suplimentare.
Printre variante se pot afla:
- repetarea sondajului;
- dilatarea anumitor segmente;
- folosirea unui balonaș pentru lărgirea canalului;
- montarea temporară a unui tub foarte fin din silicon;
- investigații pentru identificarea anatomiei anormale.
Alegerea procedurii depinde de vârsta copilului, aspectul canalului și intervențiile anterioare.
Tubul de silicon
În anumite obstrucții persistente, medicul poate introduce temporar un tub foarte subțire prin sistemul lacrimal.
Rolul său este menținerea traseului deschis o perioadă, pentru a permite vindecarea într-o poziție favorabilă drenajului.
Tubul nu este necesar pentru fiecare copil cu canal lacrimal blocat.
Este utilizat în special în situații selectate, cum ar fi obstrucțiile persistente sau anumite cazuri care nu au răspuns la o procedură simplă.
Canalul lacrimal înfundat afectează vederea?
În majoritatea cazurilor simple, obstrucția canalului lacrimal nu determină o afectare permanentă a vederii.
Totuși, lăcrimarea și secrețiile permanente pot face imaginea temporar neclară, pentru că filmul lacrimal nu este uniform.
La un copil foarte mic, medicul urmărește dezvoltarea vizuală și verifică dacă există și alte probleme asociate.
Mai ales atunci când simptomele sunt importante sau afectează preponderent un singur ochi, evaluarea oftalmologică poate confirma că dezvoltarea vederii este normală.
Este normal ca problema să reapară după ce părea rezolvată?
Da, simptomele pot varia.
Un copil poate avea câteva zile sau săptămâni cu ochiul aproape normal, iar lăcrimarea să reapară în timpul unei răceli sau al congestiei nazale.
Această evoluție nu indică neapărat o nouă boală.
Important este dacă simptomele generale se reduc în timp sau dacă problema rămâne constantă și importantă pe măsură ce copilul crește.
Persistența este cea care poate determina necesitatea reevaluării și discutării unei intervenții.
Ce nu ar trebui să facă părinții
Câteva greșeli sunt frecvente:
Administrarea picăturilor fără recomandare
Nu orice secreție necesită antibiotic, iar unele picături nu sunt potrivite pentru sugari.
Folosirea aceluiași antibiotic la fiecare episod
Antibioticul nu deschide canalul lacrimal.
Masajul direct pe globul ocular
Presiunea trebuie aplicată în zona corectă și după tehnica demonstrată de medic.
Aplicarea de ceai, produse naturale sau alte substanțe în ochi
Ochiul copilului este foarte sensibil, iar produsele nesterile pot provoca iritație sau infecție.
Ignorarea roșeții și febrei
O umflătură roșie și dureroasă în zona sacului lacrimal nu mai reprezintă doar o simplă lăcrimare.
Presupunerea că orice ochi care lăcrimează are canalul blocat
Sensibilitatea la lumină, corneea tulbure sau durerea necesită excluderea altor afecțiuni.
Când trebuie mers rapid la medic
Evaluarea trebuie făcută fără amânare dacă apar:
- umflătură roșie și dureroasă lângă colțul intern al ochiului;
- febră;
- copil cu stare generală modificată;
- roșeață importantă a ochiului;
- umflarea pleoapelor;
- durere evidentă;
- sensibilitate puternică la lumină;
- cornee tulbure;
- ochi care pare neobișnuit de mare;
- traumatism;
- secreție abundentă apărută la nou-născut;
- imposibilitatea copilului de a deschide ochiul;
- deteriorarea rapidă a simptomelor.
În aceste situații nu trebuie așteptat controlul de rutină.
Întrebări frecvente despre canalul lacrimal înfundat la bebeluși
1. De ce îi curge permanent un ochi bebelușului?
Una dintre cauzele frecvente este obstrucția canalului nazolacrimal. Lacrimile sunt produse normal, dar nu se evacuează suficient către nas și se revarsă peste pleoapă.
2. Canalul lacrimal blocat este frecvent la bebeluși?
Da. Este una dintre problemele frecvente ale sistemului lacrimal la sugari și, în majoritatea cazurilor, se poate rezolva spontan în primul an de viață.
3. De ce are secreții gălbui dacă nu are conjunctivită?
Lacrimile și mucusul pot stagna în sistemul lacrimal blocat. Această stagnare favorizează acumularea secrețiilor chiar dacă partea albă a ochiului nu este inflamată ca într-o conjunctivită.
4. Cum diferențiez canalul blocat de conjunctivită?
În obstrucția simplă predomină lăcrimarea și secreția, în timp ce albul ochiului rămâne de obicei relativ normal. Conjunctivita produce mai frecvent roșeață a suprafeței oculare. Diagnosticul trebuie confirmat medical.
5. Se poate vindeca fără operație?
Da. Multe cazuri se rezolvă spontan odată cu maturizarea sistemului lacrimal.
6. Masajul ajută?
Poate fi recomandat pentru anumite forme de obstrucție. Tehnica trebuie explicată de medic, astfel încât presiunea să fie aplicată în zona corectă.
7. Cât de des trebuie făcut masajul?
Frecvența trebuie stabilită de medicul care examinează copilul. Nu este indicat ca părintele să improvizeze o tehnică sau o frecvență.
8. Sunt necesare picături antibiotice?
Nu de rutină. Antibioticul poate fi indicat dacă medicul constată o infecție sau secreții importante, dar nu deschide canalul lacrimal.
9. De ce revine problema când copilul răcește?
Congestia nazală poate reduce și mai mult drenajul lacrimilor, astfel încât simptomele devin temporar mai evidente.
10. Poate fi afectat doar un singur ochi?
Da. Obstrucția poate fi unilaterală sau bilaterală.
11. Canalul lacrimal blocat doare?
Forma simplă nu produce de obicei durere importantă. Durerea, umflătura și roșeața intensă pot indica o complicație și trebuie evaluate.
12. Ce este dacriocistita?
Este infecția sacului lacrimal. Poate provoca umflătură roșie și dureroasă lângă nas, secreții și uneori febră. Necesită evaluare medicală rapidă.
13. Când este necesar sondajul canalului lacrimal?
Poate fi recomandat dacă obstrucția persistă, simptomele sunt importante sau apar complicații. Momentul exact se stabilește individual.
14. Sondajul este o operație complicată?
Este o procedură oftalmologică prin care se deschide traseul lacrimal cu un instrument foarte fin. Modul de efectuare și tipul anesteziei depind de vârsta copilului și de situație.
15. Ce se întâmplă dacă sondajul nu funcționează?
În obstrucțiile persistente pot fi luate în considerare repetarea procedurii, dilatarea canalului sau montarea temporară a unui tub de silicon.
16. Canalul blocat poate afecta vederea copilului?
Forma simplă nu determină în mod obișnuit pierderea permanentă a vederii, dar copilul trebuie evaluat pentru a exclude alte probleme și pentru a verifica dezvoltarea vizuală.
17. Lăcrimarea poate fi semnul unei boli mai serioase?
Da. Lăcrimarea asociată cu sensibilitate puternică la lumină, cornee tulbure sau un ochi aparent mărit poate ridica suspiciunea unei alte afecțiuni, inclusiv glaucom congenital.
18. Trebuie dus copilul la oftalmolog dacă problema pare minoră?
Este utilă evaluarea atunci când simptomele persistă sau diagnosticul nu este sigur. Medicul poate confirma obstrucția și poate exclude alte cauze ale lăcrimării.
Canalul lacrimal înfundat este o problemă frecventă în primele luni de viață și se manifestă în special prin lăcrimare persistentă, secreții și lipirea genelor după somn. În multe cazuri, cauza este obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal, iar traseul se poate deschide spontan pe măsură ce copilul crește.
Totuși, secrețiile nu trebuie tratate automat cu antibiotic, iar lăcrimarea nu trebuie atribuită întotdeauna canalului lacrimal. Ochiul roșu, durerea, umflătura din colțul intern, febra, sensibilitatea puternică la lumină sau aspectul tulbure al corneei necesită o evaluare diferită și, uneori, rapidă.
În formele simple, igiena locală, monitorizarea și masajul efectuat la recomandarea medicului pot fi suficiente. Dacă obstrucția persistă, oftalmologul poate recomanda sondajul canalului lacrimal și, în situațiile mai complexe, alte proceduri pentru restabilirea drenajului.
Cel mai important pentru părinți este să facă diferența între un simptom frecvent și o situație care necesită intervenție. O evaluare oftalmologică corectă confirmă cauza lăcrimării, exclude problemele care pot afecta vederea și permite alegerea momentului potrivit pentru tratament, atunci când acesta devine necesar.
