Ce este strabismul?
Strabismul este o afecțiune oculară caracterizată prin lipsa alinierii corecte a axelor vizuale ale ochilor, ceea ce determină devierea unuia sau ambilor ochi. Această problemă afectează între 5-20% dintre copii, iar 5% dintre aceștia sunt diagnosticați cu strabism.
Cum se manifestă strabismul?
Cel mai evident semn al strabismului este devierea vizibilă a unuia dintre ochi, care „fuge” din poziția normală. În unele cazuri, copilul poate închide un ochi în lumina puternică sau poate avea tendința de a întoarce sau înclina capul într-o parte pentru a compensa deviația.
Care sunt cauzele strabismului?
Strabismul poate avea multiple cauze, inclusiv:
Ereditatea – Copiii care au părinți sau rude apropiate cu strabism sunt mai predispuși să dezvolte această afecțiune.
Vicii de refracție – Dioptriile mari sau diferențele semnificative între cei doi ochi pot contribui la apariția strabismului.
Vedere scăzută la un ochi – Leziuni ale retinei, cataracta congenitală sau tumori intraoculare pot duce la dezvoltarea strabismului.
Nașterea prematură – Bebelușii născuți prematur prezintă un risc mai mare de strabism.
Afectări neurologice – Condiții precum hidrocefalia, sindromul Down sau paralizia cerebrală pot fi factori favorizanți.
Malformații congenitale ale orbitei sau ochiului.
Traumatisme cerebrale sau oculare – Loviturile la cap sau la ochi pot cauza strabism.
Cauze necunoscute – În unele cazuri, nu se poate determina o cauză exactă.
De ce este important un consult oftalmologic timpuriu?
Dacă un copil prezintă semne de strabism, este esențial să fie consultat IMEDIAT de un specialist oftalmolog pediatru.
Prima urgență este detectarea și tratarea ambliopiei („ochi leneș”), o problemă care apare la 40% dintre copiii cu strabism. Aceasta poate duce la scăderea ireversibilă a vederii dacă nu este tratată la timp.
A doua problemă majoră este afectarea vederii binoculare, necesară pentru aprecierea corectă a distanțelor. Lipsa acesteia poate afecta activități precum șofatul, lucrul la înălțime, pictura sau chirurgia. În plus, la mulți copii cu strabism s-au observat probleme de echilibru și motilitate.
Tipuri de strabism
Ce este strabismul congenital?
Când strabismul apare înainte de vârsta de 6 luni, este denumit strabism congenital. Cel mai frecvent tip este strabismul convergent, în care ochiul deviază spre nas.
Cu cât strabismul apare mai devreme, cu atât intervenția trebuie realizată mai rapid pentru a evita pierderea vederii binoculare.
Clasificarea strabismului
Strabismul poate fi clasificat în funcție de mai mulți factori:
După direcția deviației:
Esotropie (ochiul deviază spre interior).
Exotropie (ochiul deviază spre exterior).
După constanța deviației:
Strabism intermitent (apare doar în anumite momente).
Strabism constant (prezent tot timpul).
După direcția privirii:
Strabism orizontal (ochiul deviază stânga-dreapta).
Strabism vertical (ochiul deviază în sus sau în jos).
Ce este pseudostrabismul?
Unii copii pot părea că au strabism fără a avea de fapt această problemă. De exemplu, o bază nazală mai lată sau un pliu cutanat în unghiul intern al ochiului pot crea impresia că ochiul este deviat spre nas. Acest efect dispare odată cu creșterea copilului.
În alte cazuri, ochii pot părea mai depărtați sau unghiul extern al pleoapei poate fi orientat oblic, ceea ce dă impresia de strabism divergent.
Metode moderne de diagnostic și tratament
Cum sunt diagnosticate deviațiile oculare?
Astăzi, oftalmologia beneficiază de tehnici avansate pentru măsurarea deviației strabice și analizarea motilității oculare. Printre acestea se numără:
RMN dinamic pentru analiza mușchilor oculari.
Teste de vedere binoculară și stereoscopică.
Înregistrarea computerizată a mișcărilor oculare.
Telemedicina, care permite monitorizarea de la distanță a pacienților.
Tratamentul strabismului
Se poate trata strabismul?
Da, strabismul se poate trata cu succes, însă tratamentul trebuie personalizat în funcție de tipul strabismului, vârsta pacientului și severitatea deviației.
Care sunt metodele de tratament?
Tratamentul poate include una sau mai multe dintre următoarele opțiuni:
Corecție optică – purtarea ochelarilor special adaptați.
Terapie ortoptică – exerciții pentru îmbunătățirea coordonării ochilor.
Tratamentul ambliopiei – folosirea ocluzorului pentru stimularea ochiului mai slab.
Intervenția chirurgicală – recomandată atunci când celelalte metode nu dau rezultate.