Uveita la copii este o afecțiune inflamatorie oculară care necesită atenție deoarece poate evolua diferit față de multe dintre problemele obișnuite ale ochilor. În unele forme, copilul poate avea ochiul roșu, durere, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. În altele însă, inflamația poate exista fără simptome evidente, iar copilul continuă să se joace, să citească și să își desfășoare activitățile aparent normal.
Tocmai această evoluție silențioasă reprezintă una dintre dificultățile uveitei pediatrice. Un copil mic nu poate întotdeauna să descrie că vede diferit cu un ochi, iar atunci când celălalt ochi vede bine, problema poate fi compensată fără ca familia să observe imediat.
Uveita nu este o singură boală și nu are o singură cauză. Inflamația poate afecta partea anterioară a ochiului, zona intermediară, retina și coroida sau mai multe structuri simultan. Poate apărea izolat, poate fi asociată unor boli inflamatorii ale organismului sau poate avea o cauză infecțioasă.
Una dintre asocierile importante în copilărie este artrita idiopatică juvenilă. În această situație, inflamația oculară poate fi cronică și poate evolua cu foarte puține simptome. De aceea, copiii aflați în anumite categorii de risc necesită controale oftalmologice periodice chiar dacă nu se plâng de vedere și ochii nu sunt roșii.
Scopul evaluării precoce nu este doar tratarea unui episod de inflamație, ci prevenirea afectării structurilor oculare în perioada în care vederea copilului este încă în dezvoltare.
Ce este uveita
Termenul de uveită provine de la uvee, stratul vascular al ochiului format din iris, corp ciliar și coroidă.
În practică, inflamația oculară poate implica și structuri aflate în apropiere, precum retina, corpul vitros, nervul optic sau camera anterioară.
În funcție de zona predominant afectată, uveita poate fi clasificată în:
- uveită anterioară;
- uveită intermediară;
- uveită posterioară;
- panuveită.
Această clasificare este importantă deoarece simptomele, cauzele, investigațiile și tratamentul pot fi diferite.
Uveita anterioară
Este forma în care inflamația este localizată predominant în partea anterioară a ochiului, în special la nivelul irisului și al corpului ciliar.
Unele forme acute pot produce simptome evidente:
- ochi roșu;
- durere;
- sensibilitate la lumină;
- lăcrimare;
- vedere încețoșată;
- disconfort ocular.
Există însă și forme cronice care pot evolua fără aceste manifestări. Acest lucru este deosebit de important la copiii cu artrită idiopatică juvenilă.
Ochiul poate părea complet alb și liniștit din exterior, în timp ce la examinarea cu biomicroscopul sunt observate celule inflamatorii în interior.
Uveita intermediară
În uveita intermediară, inflamația este localizată predominant în zona corpului vitros și a structurilor periferice ale retinei.
Copilul poate acuza:
- vedere încețoșată;
- puncte sau fire care se mișcă în câmpul vizual;
- dificultăți de vedere la distanță;
- scăderea progresivă a clarității.
Uneori simptomele sunt discrete sau absente, iar afecțiunea este descoperită întâmplător la un control.
Copiii mai mici pot să nu descrie punctele mobile și pot considera că ceea ce văd este normal.
Uveita posterioară
Uveita posterioară afectează structurile din partea posterioară a ochiului, precum retina și coroida.
Manifestările pot include:
- vedere încețoșată;
- pete în câmpul vizual;
- scăderea vederii;
- deformarea imaginii;
- dificultatea de a recunoaște detalii;
- modificarea percepției culorilor;
- puncte mobile.
În funcție de zona retinei afectată, copilul poate avea o scădere importantă a vederii centrale sau poate prezenta defecte în câmpul vizual.
Ce este panuveita
Panuveita înseamnă că inflamația implică simultan mai multe regiuni ale ochiului: partea anterioară, vitrosul și structurile posterioare.
Este o formă care necesită evaluare atentă deoarece poate fi asociată atât cu boli inflamatorii sistemice, cât și cu anumite infecții.
Tratamentul este stabilit numai după identificarea cât mai precisă a cauzei și a structurilor afectate.
De ce uveita la copii este diferită
Copilul nu este un adult de dimensiuni mai mici. Sistemul vizual este în dezvoltare, iar inflamația oculară poate avea consecințe suplimentare.
Există câteva particularități importante.
Copiii pot descrie greu simptomele. Un copil de trei sau patru ani nu va spune neapărat că imaginea unui ochi este mai încețoșată sau că vede puncte plutitoare.
Dacă un singur ochi este afectat, celălalt poate compensa. Copilul continuă să funcționeze aparent normal.
Inflamația poate deveni cronică. Unele forme pediatrice persistă sau reapar pe perioade lungi.
Complicațiile pot influența dezvoltarea vizuală. Dacă un ochi transmite o imagine neclară pentru o perioadă suficient de lungă în copilărie, poate apărea ambliopia.
Monitorizarea trebuie, prin urmare, să urmărească atât inflamația, cât și dezvoltarea vederii.
Simptome și forme ale uveitei
| Situație | Manifestări posibile | Ce poate observa părintele | Ce poate fi necesar |
|---|---|---|---|
| Uveită anterioară acută | Durere, fotofobie, roșeață | Copilul evită lumina, freacă ochiul | Consult oftalmologic rapid |
| Uveită anterioară cronică | Poate fi fără simptome | Uneori nimic evident | Screening și examinare la biomicroscop |
| Uveită intermediară | Puncte mobile, vedere încețoșată | Copilul poate spune că vede „musculițe” | Examinarea vitrosului și retinei |
| Uveită posterioară | Scăderea vederii, pete, deformări | Apropiere de obiecte, dificultăți vizuale | Examinarea fundului de ochi, investigații |
| Panuveită | Simptome variabile | Roșeață, vedere redusă sau uneori manifestări discrete | Evaluare completă |
| Uveită asociată artritei juvenile | Frecvent fără durere sau roșeață | Copilul poate părea complet normal | Screening oftalmologic periodic |
| Inflamație severă | Vedere redusă, durere sau fotofobie | Evitarea luminii, comportament vizual modificat | Evaluare rapidă |
| Uveită complicată cu cataractă | Vedere progresiv mai slabă | Dificultăți la citit și distanță | Monitorizare și tratament specific |
| Uveită cu hipertensiune oculară | Poate fi inițial asimptomatică | Uneori fără semne externe | Măsurarea presiunii intraoculare |
| Uveită cu edem macular | Vedere centrală încețoșată | Citit dificil, imagine deformată | OCT macular |
Tabelul este orientativ. Simptomele singure nu permit stabilirea formei sau cauzei uveitei.
Legătura dintre artrita idiopatică juvenilă și uveită
Artrita idiopatică juvenilă este un grup de boli inflamatorii care apar la copii și afectează în principal articulațiile.
La unii dintre acești copii poate apărea și inflamație oculară.
Particularitatea importantă este că uveita asociată artritei juvenile poate fi foarte discretă.
Copilul poate:
- să nu aibă durere;
- să nu aibă ochiul roșu;
- să nu prezinte lăcrimare;
- să nu spună că vede mai slab;
- să nu manifeste sensibilitate evidentă la lumină.
Inflamația este descoperită uneori numai în cadrul examenului oftalmologic programat.
De aceea, diagnosticul de artrită idiopatică juvenilă poate determina includerea copilului într-un program regulat de screening ocular.
De ce controlul este necesar chiar dacă artrita este bine controlată
Activitatea articulară și inflamația oculară nu evoluează întotdeauna simultan.
Un copil poate avea articulațiile într-o perioadă bună și totuși să prezinte inflamație oculară.
De asemenea, uveita poate apărea la un anumit interval după diagnosticul bolii articulare.
Din acest motiv, părinții nu trebuie să întrerupă controalele oftalmologice doar pentru că:
- copilul nu mai are dureri articulare;
- analizele sunt bune;
- tratamentul reumatologic funcționează;
- ochii arată normal;
- copilul spune că vede bine.
Frecvența screeningului este stabilită în funcție de factori precum tipul artritei, vârsta copilului, durata bolii și anumite caracteristici biologice.
Uveita poate apărea înaintea artritei?
Da, în unele situații manifestarea oculară poate preceda diagnosticul bolii sistemice.
Acesta este unul dintre motivele pentru care, la un copil cu uveită, medicul poate recomanda și evaluare pediatrică, reumatologică sau analize suplimentare.
Faptul că un copil nu are încă dureri articulare nu exclude toate cauzele inflamatorii sistemice.
Alte cauze ale uveitei la copii
Nu toate uveitele pediatrice sunt asociate artritei juvenile.
Cauzele pot fi împărțite, în linii mari, în:
- boli inflamatorii sau autoimune;
- infecții;
- traumatisme;
- afecțiuni inflamatorii specifice ochiului;
- cauze asociate altor boli generale;
- situații în care cauza nu poate fi identificată cu certitudine.
În evaluarea unui copil pot fi luate în calcul istoricul medical, călătoriile, contactul cu animale, infecțiile anterioare, tratamentele, simptomele generale și existența altor boli.
Nu există un set identic de analize pentru fiecare copil cu uveită.
Investigațiile sunt alese în funcție de tipul inflamației și de suspiciunea clinică.
De ce nu trebuie tratată orice uveită la fel
Inflamația produsă de o boală autoimună și inflamația provocată de o infecție pot necesita abordări foarte diferite.
Administrarea tratamentului antiinflamator fără identificarea unei infecții poate fi problematică în anumite situații.
Din acest motiv, diagnosticul trebuie stabilit înainte de inițierea sau modificarea unor tratamente importante.
Părinții nu trebuie să folosească picături rămase de la un episod anterior sau de la alt membru al familiei.
Cum este diagnosticată uveita
Examinarea oftalmologică începe cu evaluarea vederii copilului, adaptată vârstei.
Medicul poate verifica:
- acuitatea vizuală;
- alinierea ochilor;
- reacția pupilelor;
- presiunea intraoculară;
- partea anterioară a ochiului;
- cristalinul;
- corpul vitros;
- retina;
- nervul optic.
Una dintre cele mai importante examinări este biomicroscopia.
Ce vede medicul la biomicroscop
Biomicroscopul permite examinarea mărită a structurilor oculare.
În uveita anterioară pot fi identificate celule inflamatorii aflate în lichidul din camera anterioară a ochiului. Acestea nu pot fi observate de părinte cu ochiul liber.
Medicul poate evalua și:
- gradul inflamației;
- irisul;
- corneea;
- existența unor aderențe;
- cristalinul;
- eventualele complicații.
Aceasta explică de ce un ochi aparent perfect alb poate avea inflamație activă.
Dilatarea pupilelor și examinarea retinei
În funcție de tipul uveitei, pupilele pot fi dilatate pentru examinarea retinei și a corpului vitros.
Medicul urmărește dacă există:
- inflamație în vitros;
- leziuni ale retinei;
- modificări ale coroidei;
- inflamația vaselor retiniene;
- afectarea nervului optic;
- edem macular.
După dilatare, copilul poate vedea temporar mai slab la aproape și poate fi sensibil la lumină.
OCT-ul în uveita pediatrică
Tomografia în coerență optică, sau OCT, poate oferi imagini foarte detaliate ale retinei.
Este utilă în special pentru evaluarea maculei și poate identifica acumulări de lichid care nu sunt întotdeauna evidente numai prin examinarea clinică.
OCT-ul poate fi folosit pentru:
- depistarea edemului macular;
- măsurarea grosimii retinei;
- monitorizarea tratamentului;
- identificarea unor membrane;
- evaluarea nervului optic;
- compararea evoluției între controale.
Investigația este neinvazivă, dar necesită suficientă cooperare pentru fixarea privirii.
Angiografia și alte investigații
În anumite forme de uveită poate fi necesară evaluarea vaselor retinei.
Angiografia poate evidenția:
- inflamația vasculară;
- zone de scurgere a lichidului;
- regiuni cu circulație modificată;
- activitatea unor leziuni retiniene.
Pot fi necesare și fotografii ale fundului de ochi, ecografie oculară sau alte investigații imagistice.
Alegerea depinde de localizarea inflamației.
Analizele de sânge
Nu există o „analiză pentru uveită” care să stabilească singură diagnosticul.
Analizele sunt solicitate pentru identificarea unei posibile cauze.
În funcție de situație, medicul poate căuta:
- markeri inflamatori;
- anumite infecții;
- indicii ale unor boli reumatologice;
- modificări imunologice;
- alte boli sistemice.
Un panel foarte mare de analize efectuat fără orientare clinică nu este neapărat mai util decât o evaluare țintită.
Ce complicații poate produce uveita
Inflamația persistentă poate modifica structurile ochiului chiar dacă simptomele sunt reduse.
Printre complicațiile importante se numără:
- sinechiile;
- cataracta;
- hipertensiunea oculară;
- glaucomul;
- keratopatia în bandă;
- edemul macular;
- afectarea retinei;
- modificările nervului optic;
- hipotonia oculară;
- ambliopia.
Riscul depinde de tipul bolii, durata inflamației, severitate și răspunsul la tratament.
Ce sunt sinechiile
Inflamația irisului poate face ca acesta să adere la cristalin.
Aceste aderențe sunt numite sinechii posterioare.
Pupila poate deveni neregulată și își poate pierde mobilitatea normală.
Din acest motiv, medicul poate prescrie în anumite episoade picături care dilată pupila și reduc riscul formării sau extinderii aderențelor.
Aceste picături nu trebuie utilizate însă fără recomandare medicală.
Cataracta asociată uveitei
Inflamația cronică poate favoriza opacifierea cristalinului și apariția cataractei.
Uneori, și tratamentul îndelungat cu corticosteroizi poate contribui la acest risc.
Cataracta produce:
- vedere încețoșată;
- scăderea contrastului;
- dificultăți la citit;
- sensibilitate la lumină;
- reducerea clarității.
La copil există o problemă suplimentară: imaginea neclară menținută în perioada dezvoltării vizuale poate favoriza ambliopia.
Din acest motiv, cataracta pediatrică asociată uveitei necesită o abordare atentă.
Glaucomul și presiunea intraoculară
Uveita poate determina creșterea presiunii intraoculare.
Și anumite tratamente antiinflamatoare cu corticosteroizi pot crește presiunea la unele persoane.
Copilul poate să nu simtă nimic atunci când presiunea este crescută.
De aceea, măsurarea presiunii face parte din monitorizare.
Dacă presiunea rămâne crescută și începe să afecteze nervul optic, apare glaucomul secundar.
Tratamentul poate include medicamente și, în formele dificil de controlat, intervenții specifice.
Keratopatia în bandă
Inflamația oculară cronică poate favoriza depunerea unor săruri de calciu la nivelul corneei.
Aceste depozite formează o opacitate caracteristică și pot afecta vederea dacă ajung în zona centrală.
Keratopatia în bandă este asociată mai ales cu formele cronice și de lungă durată.
Prezența ei poate indica faptul că ochiul a avut inflamație o perioadă importantă.
Edemul macular
Macula este zona centrală a retinei și este responsabilă pentru vederea fină.
Inflamația poate determina acumularea de lichid la acest nivel.
Copilul poate observa:
- vedere centrală neclară;
- dificultăți la citit;
- deformarea liniilor;
- culori mai puțin intense;
- dificultatea de a vedea detalii.
La copiii mici, simptomul poate trece neobservat dacă este afectat predominant un singur ochi.
OCT-ul este foarte util pentru identificarea și monitorizarea edemului macular.
Ambliopia – o complicație specifică vârstei
Ambliopia este reducerea dezvoltării funcționale a vederii atunci când creierul nu primește o imagine suficient de bună de la un ochi în perioada critică a copilăriei.
Uveita poate favoriza indirect ambliopia prin:
- cataractă;
- edem macular;
- opacități corneene;
- diferență importantă de vedere între ochi;
- astigmatism sau alte modificări optice;
- perioade lungi cu imagine neclară.
Prin urmare, controlul inflamației nu reprezintă întotdeauna finalul tratamentului.
Poate fi necesară și corectarea dioptriilor sau tratamentul ambliopiei.
Cum se tratează uveita la copii
Tratamentul depinde de cauza și localizarea inflamației.
Poate include:
- picături antiinflamatoare;
- picături pentru dilatarea pupilei;
- medicamente sistemice;
- terapii imunosupresoare;
- tratamente biologice;
- tratament antimicrobian în formele infecțioase;
- tratamentul complicațiilor.
Nu fiecare copil are nevoie de toate aceste terapii.
Scopul este controlul complet al inflamației cu o expunere cât mai sigură la tratament pe termen lung.
Corticosteroizii
Corticosteroizii sunt medicamente foarte eficiente pentru controlul inflamației și pot fi administrați local sau sistemic, în funcție de situație.
Utilizarea pe termen lung necesită însă monitorizare.
La nivel ocular pot apărea:
- creșterea presiunii intraoculare;
- cataractă;
- alte efecte care trebuie urmărite.
De aceea, un tratament care pare să funcționeze nu trebuie continuat luni de zile fără controale.
Doza nu trebuie modificată și tratamentul nu trebuie întrerupt brusc fără recomandarea medicului.
De ce pot fi necesare medicamente imunosupresoare
În uveita cronică, mai ales atunci când este asociată unei boli inflamatorii sistemice, controlul bolii numai cu picături corticosteroidiene poate să nu fie suficient sau sigur pe termen lung.
În aceste situații pot fi utilizate medicamente care controlează răspunsul imun.
Tratamentul este coordonat adesea între oftalmolog și reumatologul pediatru.
Obiectivul este controlul inflamației și reducerea riscului de complicații.
Tratamentele biologice
În anumite forme de uveită neinfecțioasă care nu răspund suficient la tratamentele convenționale pot fi utilizate terapii biologice.
Acestea acționează asupra unor componente specifice ale sistemului imun.
Copilul necesită monitorizare generală și oftalmologică, iar înainte și în timpul tratamentului pot fi necesare investigații specifice.
Alegerea tratamentului nu se face exclusiv după aspectul ochiului la un singur control, ci după evoluția bolii.
De ce nu trebuie întrerupt tratamentul când ochiul arată bine
Acesta este un punct esențial.
Ochiul poate deveni alb, copilul nu mai are simptome, dar inflamația microscopică poate persista.
Medicul stabilește activitatea bolii la biomicroscop.
Întreruperea prea rapidă poate provoca reapariția inflamației.
În același timp, tratamentul inutil de lung poate produce efecte adverse.
Echilibrul se stabilește prin controale repetate și ajustări progresive.
Cât de des trebuie controlat copilul
Nu există un interval unic.
Frecvența depinde de:
- forma uveitei;
- severitatea inflamației;
- cauza presupusă;
- tratamentul administrat;
- presiunea intraoculară;
- existența complicațiilor;
- vârsta copilului;
- răspunsul la tratament.
În perioadele active, controalele pot fi apropiate.
După stabilizare, intervalele pot fi extinse, dar monitorizarea nu trebuie întreruptă fără recomandare.
Copiii cu artrită idiopatică juvenilă fără uveită diagnosticată pot avea un program specific de screening în funcție de categoria de risc.
Ce pot observa părinții acasă
Părinții trebuie să solicite evaluare dacă observă:
- ochi roșu persistent;
- sensibilitate la lumină;
- durere;
- lăcrimare neobișnuită;
- copilul ține un ochi închis;
- scăderea aparentă a vederii;
- apropierea excesivă de ecran sau carte;
- dificultăți la citit;
- pupilă cu formă neregulată;
- apariția unui strabism;
- copilul spune că vede puncte sau pete;
- diferență evidentă între cei doi ochi.
Absența acestor semne nu exclude uveita la copilul aflat într-o categorie de risc.
Când este necesar consultul rapid
Evaluarea nu trebuie amânată dacă apar:
- scăderea bruscă a vederii;
- durere oculară importantă;
- fotofobie intensă;
- ochi foarte roșu;
- traumă oculară;
- pupilă neregulată apărută recent;
- numeroase puncte negre sau fulgere;
- vedere sever încețoșată;
- simptome neurologice;
- stare generală modificată asociată cu simptome oculare.
În aceste situații nu este recomandată folosirea unor picături rămase de la tratamente anterioare înainte de evaluare.
Greșeli frecvente în uveita pediatrică
Una dintre cele mai importante greșeli este presupunerea că lipsa roșeții înseamnă lipsa inflamației.
În uveitele cronice pediatrice, ochiul poate fi aparent normal.
Alte greșeli sunt:
- întreruperea controalelor pentru artrită atunci când articulațiile sunt bine;
- administrarea picăturilor fără prescripție;
- prelungirea corticosteroizilor fără monitorizarea presiunii;
- întreruperea tratamentului când copilul nu mai are simptome;
- amânarea consultației pentru că celălalt ochi vede bine;
- ignorarea dificultăților la citit;
- presupunerea că o vedere redusă este doar o problemă de ochelari;
- lipsa colaborării dintre specialități atunci când există o boală sistemică.
Întrebări frecvente despre uveita la copii
1. Ce este uveita?
Uveita este o inflamație care poate afecta irisul, corpul ciliar, coroida și, în funcție de formă, retina, vitrosul sau alte structuri oculare.
2. Uveita la copii provoacă întotdeauna ochi roșu?
Nu. Unele forme cronice, în special cele asociate artritei idiopatice juvenile, pot evolua fără roșeață sau durere.
3. Copilul poate avea uveită și să spună că vede bine?
Da. Mai ales dacă inflamația este discretă sau afectează predominant un singur ochi, copilul poate să nu observe problema.
4. Ce legătură există între artrita juvenilă și uveită?
Unele forme de artrită idiopatică juvenilă sunt asociate cu un risc crescut de inflamație oculară. Din acest motiv sunt recomandate controale oftalmologice periodice.
5. Dacă artrita este în remisie, mai sunt necesare controalele oculare?
Da, dacă programul de screening nu a fost încheiat de medici. Activitatea oculară nu coincide întotdeauna cu activitatea articulară.
6. Uveita este contagioasă?
Uveita în sine nu reprezintă o boală contagioasă. Unele forme pot avea însă o cauză infecțioasă.
7. Uveita poate afecta un singur ochi?
Da. Poate fi unilaterală sau bilaterală, iar severitatea poate fi diferită între ochi.
8. Uveita poate reapărea?
Da. Unele forme sunt acute și izolate, iar altele sunt recurente sau cronice și necesită monitorizare pe termen lung.
9. Cum este descoperită uveita fără simptome?
Prin examinarea la biomicroscop. Medicul poate observa celulele inflamatorii care nu sunt vizibile din exterior.
10. Ce este OCT-ul?
Este o investigație imagistică neinvazivă care permite analizarea detaliată a retinei și poate identifica edemul macular și alte complicații.
11. Uveita poate provoca cataractă?
Da. Inflamația cronică și, în anumite situații, tratamentul îndelungat cu corticosteroizi pot contribui la apariția cataractei.
12. Uveita poate provoca glaucom?
Da. Inflamația și anumite tratamente pot crește presiunea intraoculară. De aceea, presiunea trebuie monitorizată.
13. Ce este keratopatia în bandă?
Este acumularea de depozite de calciu în cornee, care poate apărea în inflamațiile oculare cronice și poate afecta vederea.
14. Uveita poate produce ambliopie?
Da, indirect. Dacă inflamația sau complicațiile mențin o imagine neclară la un ochi în perioada de dezvoltare vizuală, poate apărea ambliopia.
15. Corticosteroizii sunt periculoși?
Sunt medicamente foarte importante în controlul inflamației, dar utilizarea prelungită necesită monitorizare deoarece poate produce efecte adverse. Nu trebuie evitați atunci când sunt indicați și nici utilizați fără supraveghere.
16. De ce este nevoie uneori de tratament reumatologic pentru o problemă oculară?
Unele uveite sunt determinate de activitatea sistemului imun la nivelul întregului organism. Controlul inflamației poate necesita medicamente sistemice prescrise și monitorizate interdisciplinar.
17. Uveita poate fi vindecată definitiv?
Depinde de cauză. Unele episoade se remit complet, iar alte forme sunt cronice sau recurente și necesită control pe termen lung.
18. Copilul poate merge la școală dacă are uveită?
În multe situații, da, însă activitatea poate necesita adaptări dacă există fotofobie sau vedere redusă. Recomandările depind de severitate și tratament.
19. Uveita poate duce la pierderea vederii?
Formele severe sau insuficient controlate pot produce complicații care afectează vederea. Diagnosticul precoce și controlul inflamației reduc acest risc.
20. Care este cea mai importantă regulă pentru părinți?
Respectarea controalelor chiar și atunci când copilul nu are simptome. În uveita pediatrică, aspectul exterior liniștit al ochiului nu garantează absența inflamației.
Uveita la copii este o inflamație oculară care poate avea manifestări foarte diferite. Uneori produce ochi roșu, durere și sensibilitate la lumină, însă unele dintre cele mai importante forme pediatrice pot evolua fără simptome evidente.
Acest lucru este valabil în special pentru uveita anterioară cronică asociată artritei idiopatice juvenile. Copilul poate spune că vede bine, iar ochiul poate avea un aspect complet normal, deși inflamația este prezentă și poate fi identificată la biomicroscop.
Netratată sau insuficient controlată, uveita poate produce sinechii, cataractă, creșterea presiunii intraoculare, glaucom, keratopatie, edem macular și alte modificări capabile să afecteze vederea. La copil se adaugă riscul ambliopiei, deoarece vederea se află încă în dezvoltare.
Tratamentul depinde de tipul și cauza inflamației. În anumite cazuri sunt suficiente tratamente locale, iar în formele cronice pot fi necesare terapii sistemice și colaborarea dintre oftalmolog, pediatru și reumatolog.
Pentru părinți, un principiu este esențial: lipsa simptomelor nu exclude uveita. Atunci când copilul face parte dintr-o categorie pentru care este recomandat screeningul oftalmologic, controalele trebuie respectate chiar dacă nu există roșeață, durere sau plângeri legate de vedere.
Depistarea inflamației înainte de apariția complicațiilor oferă cele mai bune condiții pentru protejarea structurilor oculare și pentru dezvoltarea normală a vederii copilului.
