Diplopia postoperatorie după chirurgia cataractei

Vederea dublă care apare la unii pacienți după operația de succes a cataractei reprezintă o complicație rară, dar supărătoare.

Deși mio-toxicitatea anestezicului injectat este cauza cea mai frecventă, decompensarea unui strabism preexistent operației de cataractă sau coexistenta altor afecțiuni generale sau oculare pot fi implicate. Recunoașterea cauzelor și a mecanismelor de acțiune reprezintă un factor important în prevenirea sau tratarea ulterioară a acestei complicații.

Diagnostic diferențial al diplopiei

Atunci când pacientul operat de cataractă se plânge de vedere dublă, este important să stabilim dacă diplopia este monoculară sau binoculară.

• Diplopia monoculară apare mai frecvent în subluxații ale cristalinului implantat, distopie foveală, degenerescență maculară sau prezența unui astigmatism mare indus postoperator.

• Diplopia binoculară poate fi cauzată de contractura unui mușchi extraocular ca urmare a injecției anestezice retro- sau peribulbare, cel mai frecvent fiind implicat mușchiul drept inferior. De asemenea, poate apărea ca urmare a unui strabism preexistent.

În cazul injectării anestezicului în mușchi sau în apropierea acestuia, inițial se poate produce o pareză temporară a mușchiului, urmată de contractura acestuia, ceea ce determină o acțiune exagerată. Cel mai frecvent, pacienții prezintă deviații verticale (hipotropia sau hipertropia ochiului operat), descriind două imagini suprapuse. Această situație creează confuzie și disconfort vizual, necesitând restabilirea cât mai rapidă a statusului fuzional.

Tratamentul diplopiei postoperatorii

1. Tratament optic

   • Prisme Fresnel, utilizate pentru deviațiile mari sau instabile.

   • Prisme incorporate în lentilele de ochelari, pentru deviațiile mai mici.

2. Tratament chirurgical

   • Dacă tratamentul optic este ineficace, se poate recurge la intervenția chirurgicală pentru corectarea strabismului, odată ce deviația s-a stabilizat.

   • Se practică recesii ale mușchilor contractați, cu rezultate postoperatorii favorabile în majoritatea cazurilor.

Deși utilizarea anesteziei topice a redus semnificativ apariția diplopiei, cazurile raportate sugerează că o evaluare preoperatorie a vederii binoculare este utilă pentru a identifica riscul apariției acestei complicații.

Factori de risc și diagnosticul diferențial

Când diplopia postoperatorie este cauzată de decompensarea unui strabism preexistent, se pot utiliza metode conservatoare de tratament precum exerciții vizuale, prisme și corectarea defectelor de refracție. Dacă aceste metode nu sunt eficiente, se poate recurge la intervenție chirurgicală.

În unele cazuri, diagnosticarea diferențială a unei hipotropii apărute postoperator este dificilă, mai ales la pacienții cu boala Graves. Pentru stabilirea diagnosticului, se recomandă investigarea statusului tiroidian și efectuarea unui RMN de orbită.

Prevenirea diplopiei postoperatorii

1. Evaluarea preoperatorie a vederii binoculare, în special la pacienții cu strabism, ambliopie sau oftalmopatie tiroidiană.

2. Atenționarea pacienților cu cataractă unilaterală veche despre posibilitatea apariției diplopiei netratabile.

3. Intervenția chirurgicală inițială asupra ochiului dominant, atunci când este necesară operarea ambilor ochi, pentru a evita disconfortul vizual generat de schimbarea dominantei oculare.

4. Utilizarea tehnicilor moderne de injectare retrobulbară a anestezicului sau a anesteziei topice, pentru a elimina riscul apariției strabismului cauzat de mio-toxicitatea anestezicului.

Diplopia postoperatorie după operația de cataractă este o complicație care poate avea multiple cauze și necesită o abordare personalizată în funcție de fiecare pacient. Identificarea factorilor de risc, monitorizarea atentă a vederii binoculare și utilizarea tratamentelor optice sau chirurgicale adecvate sunt esențiale pentru restabilirea confortului vizual al pacientului.